Articole online

ROLUL RECUPERARII FIZICALE ÎN AMELIORAREA SINDROAMELOR ALGO-FUNCTIONALE ALE MÂINII DEGENERATIVE

Dr. Elena-Luminita Sidenco, Dr. Sanda Ristache

REZUMAT

Am selectionat un numar de 30 pacienti cu afectarea dureroasa a articulatiilor mâinii. Vârsta pacientilor a fost cuprinsa între 50 si 75 ani (vârsta medie a lotului fiind de 57,3 ani), toti subiectii lotului fiind femei. Pacientele au beneficiat de tratament în doua faze succesive: în prima etapa de doua saptamâni, s-a administrat exclusiv tratament medical (Diclofenac 3tb/zi + Paracetamol 2-3 tb/zi), iar în a doua etapa de tratament s-a asociat tratamentul recuperator fizical. S-au urmarit parametrii clinici: durerea – spontana si provocata, parametrii functionali corelati cu aceasta – mobilitate, forta, functionalitate globala. Se constata ameliorarea evident superioara a durerii si parametrilor functionali corelati cu ea (peste 75%) la asocierea tratamentului medical cu cel fizical, fata de tratamentul medical (între 45-50%). Concluzia care se desprinde din acest studiu este superioritatea dovedita a tratamentului fizical asociat celui medical, fata de terapia medicamentosa unica, în tratamentul mâinii reumatismale.

Cuvinte cheie: algo-functional, mâna degenerativa, antiinflamator, tratament fizical

Scopul lucrarii

Afectarile reumatice cronice ale mâinii, deosebit de raspândite la populatia adulta si vârstnica, pot reprezenta, rezultatul multiplelor microtraumatisme la care este supusa mâna în cursul diverselor activitati, care prin fortele exercitate la nivelul structurilor articulare si prin rezistentele dezvoltate, altereaza în timp structurile articulare supuse cronic acestor solicitari. Acest capitol de patologie, deosebit de bogat si interesant prin variatele aspecte clinice pe care le poate prezenta, se afla în atentia mai multor specialitati – ortopedie, reumatologie, recuperare medicala. Pe parcursul evolutiei acestor afectiuni este compromisa prehensiunea, functie complexa specific umana, care a transformat mâna într-un organ esential de exprimare a personalitatii si de efectuare a majoritatii activitatilor legate de viata sociala si profesionala a individului. Compromiterea functionalitatii globale a mâinii, compromiterea prehensiunii, reprezinta un handicap greu de tolerat si de compensat de catre pacienti. La început durerea – datorata afectarii degenerative articulare -, la care se poate adauga inflamatia, determina ulterior limitarea mobilitatii, scaderea fortei musculare, compromiterea penselor digitale si digito-palmare, repercutându-se asupra desfasurarii diverselor actiuni. Gestualitatea si functia creativa a mâinii au de suferit, bolnavul intrând în cercul vicios durere-scaderea capacitatii functionale-durere, care perpetuat, determina instalarea unui handicap greu de compensat odata cu înaintarea în vârsta si cu evolutia afectiunii. Studiul nostru îsi propune sa evidentieze importanta asocierii terapiei medicale antiinflamatoare cu tratamentul fizical analgetic, în ameliorarea durerii articulare – simptom cardinal al afectarii articular-degenerative, si prin aceasta în ameliorarea functionalitatii mâinii reumatismale.

Material si metoda

Am selectionat un numar de 30 pacienti care s-au prezentat la consult în clinica noastra si în serviciul ambulator de recuperare medicala si fizioterapie al Spitalului Clinic Universitar, pentru afectarea dureroasa a articulatiilor mâinii. Vârsta pacientilor a fost cuprinsa între 50 si 75 ani (vârsta medie a lotului fiind de 57,3 ani), toti subiectii lotului fiind femei. Pacientele prezentau dureri si/sau inflamatie la nivelul articulatiilor mici ale mâinii, uni sau bilateral, cu interesare uni, oligo sau pluriarticulara la nivelul policelui si/sau a celorlalte degete, în contextul unor rizartroze si/sau poliartroze activate. Diagnosticul s-a bazat pe datele de laborator, clinice si radiologice, care au exclus etiologia cronic inflamatoare sau secundara altor suferinte, conturând contextul degenerativ al afectiunii.

Pentru evaluarea dinamica a pacientilor si cuantificarea eficientei tratamentului aplicat, am folosit urmatorii parametri clinici:

Asadar, deoarece parametrul “durere”este subiectiv, greu cuantificabil, am facut apel la parametrii clinici asociati durerii, care depind de ea sau o determina, pentru a putea evalua cantitativ rezultatele obtinute. Pe baza notarii fiecarui parametru în functie de prezenta (0), inconstanta (1 punct) sau absenta (2 puncte) s-a realizat un scor clinic al durerii între 0-6 puncte si un scor clinic general între 0-15 puncte.

Pe baza scorurilor clinice initiale, cele 30 de cazuri au putut fi încadrate de la început pe clase de gravitate a afectiunii, astfel:

Pacientele au beneficiat de tratament în doua faze succesive:

Aceasta succesiune de proceduri s-a aplicat zilnic, cinci zile pe saptamâna, timp de doua saptamâni.

Pe baza evolutiei parametrilor clinici urmariti, a celor doua scoruri clinice, coroborate cu starea generala a pacientelor, am urmarit eficienta tratamentelor aplicate. Pacientele au fost evaluate la începutul, la jumatatea si la finalul tratamentului, comparându-se rezultatele obtinute în cele doua faze ale studiului.

Rezultate si discutii

Se constata ca, la început, repartitia pe clase de gravitate a durerii a fost:

Deci se constata de la început ca pacientele se încadreaza, în majoritate, în clasa de gravitate mare, la care intensitatea parametrilor clinici a înregistrat cotatia extrema.

Dupa prima faza – terapie medicamentoasa, evolutia a fost urmatoarea :

Ameliorarea gravitatii, dupa prima faza de tratament, este semnificativa: scaderea reprezentarii clasei de gravitate mare cu 20% se regaseste în cresterea reprezentarii celorlalte clase, în proportie egala (câte 10%).

La finalul celei de-a doua faze, terapie mixta – asocierea terapiei fizicale (electroanalgetica), repartitia cazurilor a fost:

Deci se constata ameliorarea parametrului pe parcursul întregului studiu, dar amploarea virajului pozitiv este diferita comparând cele doua faze. Ponderea cazurilor cu gravitate mare scade de la 56,7% (la început) la doar 36,7% dupa prima faza de tratament – tratamentul medicamentos (scadere de 20%), pentru ca dupa a doua faza – tratament asociat incluzând tratamentul fizical (electroanalgezie) ameliorarea sa fie superioara – de la 36,7% la 6,7% (scadere de 30%). Ponderea cazurilor cu gravitate medie are o evolutie deosebita: dupa o usoara crestere de 10% (dupa prima faza de tratament) se înregistreaza o scadere de la 40 la 13,3%; aceasta prima tendinta de crestere apare datorita trecerii cazurilor cu gravitate mare spre clasa cu gravitate medie, deci poate fi considerata tot o tendinta pozitiva. În orice caz, scaderea de 26,7% în cursul fazei a-II a de tratament este semnificativa pentru eficienta tratamentului fizical. Evolutia ponderii în clasa de gravitate mica este si ea semnificativa : de la 13,3% (la început) ponderea creste cu doar 10% - la 23,3% (dupa prima faza de tratament), pentru ca dupa cea de-a doua faza cresterea sa fie remarcabila, pâna la 80% (crestere de 56,7%).

Dupa scorul clinic general, evolutia a fost diferita, în functie de tratamentul aplicat:

evolutia cea mai importanta a înregistrat-o clasa de gravitate medie (scaderea reprezentarii cu 10%), o data cu cresterea reprezentarii clasei de gravitate mica (13,3%), în vreme ce virajul cazurilor din clasa de gravitate mare a fost nesemnificativa (doar 3,3%), ceea ce evoca disponibilitatea de raspuns terapeutic la medicatie doar pentru cazurile de gravitate mica si medie, la care afectarea prin proces inflamator este înca reversibila, cu consecinte structural-functionale moderate, cu restant functional neafectat degenerativ înca suficient;

Se constata deci ca ponderea cazurilor cu gravitate mare a scazut de la 23,3 la doar 20% dupa prima faza de tratament (doar 3,3% scadere), dar dupa faza a-II a scaderea este mult mai marcata, pâna la 6,7% (scadere de 13,3%). Cazurile cu gravitate medie au scazut ca pondere în prima faza doar cu 10% (de la 46,7 la 36,7%), dar dupa faza a-II a de tratament saderea a fost de 16,7% (pâna la 20%). Cazurile cu gravitate mica au crescut ca pondere de la 30% (la început) la 43,3% - dupa prima faza de tratament (crestere de 13,3%) pentru ca dupa faza a-II a, cresterea sa fie evidenta, de 30%, pâna la o pondere de 73,3%.(vezi Fig. 2 )

Evolutiile parametrilor atesta, atât pe numar de cazuri cât si procentual, eficienta superioara a tratamentului asociat, fizical electroanalgetic asociat celui medical, fata de tratamentul medicamentos unic. Faptul ca durerea s-a ameliorat în proportie de peste 80% dupa tratamentul fizical asociat, fata de numai 30% dupa tratamentul medicamentos, faptul ca ponderea claselor de gravitate mare si medie au scazut cu mult mai accentuat dupa tratamentul fizical atesta eficienta deosebita analgetica a procedurilor electrice adecvate atingerilor degenerative ale mâinii, ca si capacitatea acestor proceduri de a potenta superior eficienta tratamentului medicamentos. Evolutia durerii a fost confirmata si de evolutia convergenta a starii clinice, exprimata de ceilalti parametri evaluati. Aceeasi ameliorare de peste 80% (70% pentru grupa de gravitate mare) se înregistreaza dupa tratamentul fizical asociat fata de doar cca. 20% dupa tratamentul medicamentos unic, din prima faza a studiului. Eficienta deosebita a mijloacelor electroanalgetice reiese si din remanenta efectelor pozitive înregistrate: toti subiectii de studiu n-au acuzat reacutizari, similare celor de la începutul studiului, pe parcursul a minimum trei luni nesolicitând în acest interval un nou consult sau o noua serie terapeutica.

Tendinta pozitiva a parametrilor ca si ameliorarea superioara a acestora dupa tratamentul fizical asociat este evidentiata si de evolutia scorurilor medii ale lotului. Evolutia scorului mediu al durerii a fost de la 2,93 (la început) la 3,76 – dupa prima etapa de tratament -, ajungând la 5,47 puncte – la sfârsitul fazei a-II a de tratament. Deci daca dupa prima faza de tratament cresterea a fost de 28,3% (sub 30%), dupa a II a faza de tratament cresterea a fost de 86,3% (deci peste 85%)(obs.: în diagrama, valorile s-au multiplicat de o suta de ori, pentru ca reprezentarea grafica sa fie mai evidenta). Evolutia scorului clinic mediu al lotului a înregistrat o tendinta convergenta (vezi Fig. 3 ). Dupa prima etapa de tratament, cresterea a fost de la 5,9 la 9,2 puncte, pentru ca dupa tratamentul fizical asociat (faza a-II a) sa se ajunga la 11,9 puncte, ceea ce semnifica în prima faza o crestere de 55,9% fata de 101,7% dupa faza a-II a de tratament. Remarcam ca toate rezultatele obtinute au avut semnificatie statistica (p < 0,001) (obs.: în diagrama, valorile s-au multiplicat de o suta de ori, pentru ca reprezentarea grafica sa fie mai evidenta).

Eficienta elctroanalgeziei are la baza fenomene complexe înregistrate la nivelul substratului tisular, sub influenta energiei electrice. Modificarea potentialelor membranare celulare sub actiunea energiei electrice, antrenarea la nivele superioare a schimburilor metabolice, stimularea irigatiei si nutritiei tesuturilor se rasfrâng asupra mecanismelor fiziopatologice ale durerii compensându-le, ameliorând eficient simptomatologia subiectiva, prin aceasta îmbunatatind parametrii functionali ai articulatiilor afectate si ai mâinii în integralitatea sa. Explicatia eficientei procedurilor de electroanalgezie este, ‘n primul rând, actiunea recunoscuta a procedurilor fizicale de ameliorare a vascularizatiei la nivelul structurilor afectate. Fenomenele degenerative sunt cel mai frecvent declansate, si ulterior întretinute, de mecanisme vasculare de tip ischemic care asigura perpetuarea si extinderea dezorganizarii structurilor articulare si periarticulare, în primul rând a cartilajului si ulterior a osului subjacent. Procedurile fizicale întrerup acest cerc vicios, dezvoltând vasodilatatia si hiperemia activa, atât în structurile periarticulare, musculoligamentare, cât si ulterior, în profunzime la nivel articular. În acest mod, dovedit de mult vreme în literatura de specialitate, procedurile fizicale reusesc sa potenteze efectele tratamentului medical antiinflamator, activând mecanismele antiflogistice si de epurare articulara si mai ales, periarticulara.

Concluzii

Concluzia care se desprinde din acest studiu este superioritatea dovedita a asocierii tratamentului fizical electroanalgetic cu tratamentul medical, fata de terapia medical-antiinflamatorie unica, în tratamentul mâinii reumatismal-degenerative.

Eficienta semnificativa a electroanalgeziei si remanenta efectelor pozitive obtinute ne îndreptatesc sa consideram tratamentul fizical electroanalgezic ca mijloc terapeutic fundamental în recuperarea functionala a mâinii reumatismale, potentând activ terapia medicamentoasa de etapa. Aplicarea electroanalgeziei, cât mai precoce si etapizat, pe parcursul întregii evolutii a suferintei, asigura o ameliorare superioara a simptomatologiei si prin aceasta, o îmbunatatire evidenta a functionalitatii mâinii reumatismale, asigurând independenta prelungita a individului reumatic în viata cotidiana. Desigur ca electoanalgezia reprezinta doar o latura a programului recuperator complex al mâinii reumatismal-degenerative, care alaturi de celelalte mijloace electro-termo-massoterapice sustin programul recuperator kinetic al mâinii. Studiul prezent a surprins doar rolul electroanalgeziei în tratamentul mâinii reumatismale, urmând ca despre impactul programului recuperator în integralitatea sa, sa discutam cu alt prilej.

Bibliografie

  1. Bongi SM, Guidi G, Cencetti A, et al: Treatment of carpo-metacarpal joint osteoarthritis by means of personalized splint. Pain Clinic 1991; 4:119-123
  2. Bunning RD, Materson RS: A rational program of exercise for patients with osteoarthritis. Semin Arth Rheum 1991; 21: 33-43
  3. Burry HC: Sport, exercise and arthritis. Br J Rheumatol 1987; 26:386-388
  4. Escalante A, Miller L, Beardmore T: Resistive exercise in the rehabilitation of polymyositis/dermatomyositis. J Rheumatol 1993; 20:1340-1344
  5. Falconer J, Hayes KW, Chang R: Effect of ultrasound on mobility in osteoarthritis. Arthritis Care Res 1992; 5:29-35
  6. Finesone HM: Rheumatology rehabilitation: The role of a physical medicine and rehabilitation liaison consultation service. Am J Phys Med Rehabil 1992; 71:191-192
  7. Isdale A, Helliwell PS: Athletes and osteoarthritis – is there any relationship?(Letter to the editor). Br J Rheumatol 1991;30:67-68
  8. Kelly M:The prevention of deformity in rheumatic disease. Med J Austral 1990;2:1-8
  9. Lane NE, Buckwalter JA: Exercise: A cause of osteoarthritis? Rheum Dis Clin North Am 1993; 19:617-633
  10. Lewis D, Lewis B, Sturrock RD: Transcutaneous electrical nerve stimulation in osteoarthrosis: a therapeutic alternative? Ann Rheum Dis 1994; 43:47-49
  11. McCarthy GM, Mc Carty DJ: Effect of topical capsaicin in the therapy of painful osteoarthritis of the hands. J Rheumatol 1992; 19:604-607
  12. Nicholas JJ: Physical modalities in rheumatological rehabilitation. Arch Phys Med Rehabil 1994;75:904-1001

 

Copyright © 2006 Asociatia Romana Pentru Studiul Durerii. Toate drepturile rezervate.

top

 
 
   
Home Despre noi Contact Site map Confidentialitate Termeni legali Revista Competenta Evenimente Articole online Proiecte de viitor Conducere Statut Inscriere Membri