Articole:

ANALIZA PRELIMINARA A DATELOR REFERITOARE LA ETAPA DE SCREENING AL ANALGEZIEI POSTOPERATORII LA PACIENTII STUDIATI ÎN PERIOADA IANUARIE- MARTIE 2007 ÎN CELE PATRU SPITALE UNIVERSITARE INCLUSE ÎN STUDIUL CEEX 90/2006 PRO-PAINCONTROL

FACTORI NUTRITIONALI PENTRU TRATAREA OSTEOARTRITELOR

 

ANALIZA PRELIMINARA A DATELOR REFERITOARE LA ETAPA DE SCREENING AL ANALGEZIEI POSTOPERATORII LA PACIENTII STUDIATI ÎN PERIOADA IANUARIE- MARTIE 2007 ÎN CELE PATRU SPITALE UNIVERSITARE INCLUSE ÎN STUDIUL CEEX 90/2006 PRO-PAINCONTROL

În studiu au fost inclusi 755 de bolnavi cu o structura echilibrata a repartitiei pe sexe si grupe de vârsta. Majoritatea pacientilor au fost din Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti (unde s-au urmarit 6 specialitati chirurgicale), urmati de cei din Spitalul Judetean Tg. Mures (unde am urmarit analiza datelor la nivelul unui spital judetean de urgenta cu profil universitar, din afara Bucurestiului), Spitalul Elias si Institutul Fundeni. Ca numar de pacienti inclusi în screening, cei mai multi bolnavi au fost inclusi la SUUB, urmat de Sp. Tg. Mures, Institutul Fundeni si Spitalul Elias. Datele lotului global sunt semnificative statistic. Nu exista variatii semnificative ale datelor demografice si de monitorizare la principalii parametri clinici urmariti. Pentru prezentarea datelor din acest studiu vom pastra confidentialitatea unitatilor spitalicesti si vom prezenta datele complete în 2008 când acest studiu se încheie.

Aceasta etapa de screening este prima etapa din acest proiect. În etapa a doua vom aplica protocoale de analgezie postoperatorie, inclusiv de tip PCA/PCEA si vom reanaliza aceiasi parametri ca si în etapa de screening. Se doreste optimizarea analgeziei postoperatorii, cu elaborarea de ghiduri si protocoale de durere acuta si initierea activitatii primelor patru centre de durere acuta de tip Acute Pain Service din tara noastra.

N.B. – datele complete si graficele cu comentarii vor fi publicate în cursul lunii iunie pe site.

Analiza datelor la Spitalul 1

Structura pe tipuri de specialitati chirurgicale a bolnavilor a fost prezentata. Per ansamblu, 67,4% din bolnavi au primit anestezie generala, iar 32,6 % anestezie locoregionala, date care difera semnificativ statistic fata de media lotului global. La un numar extrem de redus de bolnavi s-a aplicat analgezie preemptiva si infiltrarea plagii operatorii la sfârsitul interventiei chirurgicale.

Analgezia postoperatorie a fost în proportie de 82% analgezie intravenoasa si 18% analgezie locoregionala, cifre apropiate de media lotului global. La 80,7% din cazuri s-a administrat analgetic în bolus intravenos, la 12,5% i.v. continuu si la 4,6% per os

Prescrierile de analgetic i.v. au constat din:

•  metamizol - cca 48%

•  paracetamol iv. - 38,7%

•  prescrierile de opioide au constat din :

•  tramadol - 39,3%

•  morfina - 11,1%

•  petidina - 8,2%

•  pentazocina - 2%

Ca numar de administrari au fost o medie de 2 administrari/zi - paracetamol, 2,5 pentru metamizol, cca. 2 pentru morfina, tramadol si câte una pentru pentazocina si petidina.

Când s-a optat pentru analgezie epidurala (procentaj dublu fata de lotul global), bolnavii au primit ropivacaina si un numar redus au primit lidocaina. Numar extrem de redus de administrari, ceea ce ridica suspiciunea ca analgezia epidurala nu este continuata în sectiile chirurgicale. Este posibil sa se treaca la o tehnica intravenoasa, bolnavii având cateterul pe loc si, poate chiar seringile lânga ei!

Nu au existat variatii semnificative ale principalilor parametri clinici monitorizati. Durata medie de monitorizare a fost extrem de redusa, mult sub media lotului global. Ne propunem cresterea compliantei personalului medical la aplicarea viitoarelor protocoale de analgezie postoperatorie si notificarea acestor aspecte în documentele bolnavilor. Evolutia scorurilor de durere pentru durerea de platou este diferita de media lotului global, în sensul ca la 2, 8, 12, 24 de ore se înregistreaza diferente semnificative, cu un maximum extrem de ridicat la 30 de ore postoperator.

Analiza paroxismelor dureroase ne indica un bun control în primele doua ore postoperator, ca si pentru durerea de repaus, cu durere semnificativa la 16 si 24 de ore postoperator. Din pacate informatia nu a fost culeasa sistematic în intervalul de timp 24-48 de ore, aspect care constituie o deficienta ce va trebui remediata în etapa urmatoare.

La iesirea din sala de operatie 3,5% din bolnavi erau sub sedare profunda. La 3 ore postoperator cca. jumatate din bolnavi pastrau un grad moderat de sedare. Aceasta tendinta este dovedita si de graficul de evolutie a scalei de sedare. În primele ore postoperator, bolnavii S1 erau mai vigili decât media lotului global, aspect mentinut pâna la 16 ore postoperator, dupa care a urmat tendinta generala.

Ca satisfactie a pacientului pentru calitatea vietii în primele zile postoperator se observa 6,6% bolnavi nemultumiti imediat în postoperator. În primele 8 ore postoperator, majoritatea bolnavilor apreciaza calitatea vietii cu satisfacator sau chiar nesatisfacator. La 24 si 30 de ore intervine o noua deteriorare a perceptiei pacientilor, pentru ca la 48 de ore, cca 55% din bolnavi sa continue sa nu fie multumiti de calitatea vietii lor, aspect pe care trebuie sa ni-l propunem spre ameliorare în etapa viitoare. Ca analiza globala lotul SUUB difera semnificativ statistic fata de media lotului global, în prima ora de la iesirea din sala de operatie (apreciere pozitiva) si la 30 de ore (apreciere negativa) din motive pe care trebuie sa le analizam cu atentie în etapa urmatoare. Este posibil ca la aceste aprecieri sa fi contribuit si procentajul ridicat de bloc motor (cca. 23% din analgeziile epidurale), valoare aproape dubla fata de media lotului global.

Ca procentaj de reactii adverse induse de medicatia parenterala, lotul S1 a fost la nivelul mediei lotului global (respectiv 22,6% greata, 10% voma, 4% prurit). Ca element nedorit este notificat si procentajul redus de bolnavi mobilizati precoce în postoperator - sub jumatatea mediei lotului global. Este de apreciat ca bolnavii din S1 au primit cel mai ridicat procentaj de medicatie care se adreseaza efectelor adverse, dar au beneficiat, ca si întregul lot de un program sumar sau inexistent de kinetoterapie usoara postoperatorie precoce.

Concluzii:

•  tehnica de analgezie postoperatorie preferata pare sa fie cea intravenoasa cu bolus intermitent, folosind analgetice minore (metamizol/paracetamol) in combinatie cu opioide de potenta redusa- tip tramadol sau morfina subcutan. Petidina si pentazocina par sa fie solutii ocazionale pentru paroxismele dureroase.

•  se solicita coordonatorului local explicarea cauzei pentru paroxismele dureroase si reducerea gradului de satisfactie care apare la cca. 30 de ore postoperator. O explicatie ar putea fi scoaterea cateterului peridural si lipsa unei strategii analgetice ulterioare. Se solicita pentru etapa a doua a proiectului un plan care sa combata acest inconvenient.

•  pentru bolnavii cu analgezie i.v. este posibil ca la cresterea nivelului de activitate fizica, analgezia aplicata în prima zi sa nu fie suficienta.

•  se solicita de asemenea un plan de kineziterapie respiratorie postoperatorie si mobilizare precoce, având în vedere ca se înregistreaza procentajele cele mai reduse din toate loturile studiate.

•  pentru aceasta propunem reducerea incidentei blocului motor la bolnavii cu analgezie peridurala si plan de analgezie adecvat dupa scoaterea cateterului.

•  dozele de opioid folosite si ritmul administrarilor pare sa nu asigure un platou de analgezie adecvat, aspect care trebuie revizuit.

•  se solicita o strategie analgetica speciala adresata pacientelor din ginecologie, care constituie o problema speciala în lotul studiat, chiar daca numarul de bolnave luate în studiu a fost foarte mic.

Comentarii la rezultatele studiului de screening privind calitatea analgeziei postoperatorii la femeile supuse interventiei chirurgicale pentru operatie cezariana la S2

Dupa cum se poate vedea din derularea datelor statistice rezultate în urma prelucrarii datelor la parturientele studiate în cadrul acestui proiect în lunile ianuarie-martie 2007, pacientele noastre au reprezentat cca 11% în ponderea lotului global, cu o vârsta medie de 29 ani.

S-a efectuat inerventia sub anestezie generala la 68,7 din paciente si la 31,3% s-a practicat anestezie locoregionala. La capitolul anestezie generala, anestezia obstericala s-a aflat sub media lotului global, iar la cea locoregionala, peste media lotului global, aspecte care sunt semnificative statistic. Nu s-a folosit analgezie preemptiva si nici nu s-a practicat la niciuna din paciente infiltratia plagii operatorii cu anestezic local, element care reduce intensitatea acuzelor dureroase în primele ore postoperator.

În ceea ce priveste analgezia postoperatorie, la 61,4% din paciente a fost de tip intravenos, la 41% de tip epidurala pe cateter. Explicatia diferentei fata de numarul pacientelor cu anestezie locoregionala vine din faptul ca unele parturiente au avut cateter peridural de analgezie si au primit anestezie generala.

Medicatia folosita la bolnavele care au primit analgezie postoperatorie i.v. a fost:

Combinatia analgetica cel mai frecvent folosita a fost tramadol-paracetamol i.v.

În analgezia epidurala, singura modalitate analgetica folosita, am recurs la administrare de bupivacaina, ropivacaina si, la un numar mic de paciente – levobupivacaina (cu un numar de 5-6 administrari/24 de ore).

Datele legate de analiza durerii de repaus au indicat scoruri mari de durere imediat în postoperator, mai ales la femeile cu analgezie intravenoasa, cu o reducere treptata a acestora catre 24 de ore. Ne pastram rezerva acuratetei aprecierii acestor scoruri de durere, dat fiind ca a fost vorba de o prima evaluare cu un instrument de lucru extrem de subiectiv. Paroxismele dureroase au fost cele mai intense, comparativ cu lotul global, la iesirea din sala de operatie (VAS de 8 pe media lotulului nostru!). Catre 24-30 de ore postoperator a mai aparut un vârf semnificativ de 6, care corespunde mobilizarii, dar si suprimarii cateterului peridural! Analiza gradului de sedare au aratat paciente vigile, cu un grad redus de sedare reziduala la iesirea din sala de operatie. Lipsa de utilizare a opiaceelor majore a împiedicat instalarea sedarii profunde.

Rezervele noastre în legatura cu acuratetea culegerii scorurilor de durere este sustinuta si de modul cum a evoluat scala de satisfactie pentru calitatea vietii în primele 24-48 de ore postoperator. La iesirea din sala de operatie, majoritatea femeilor (53,5%), sunt nemultumite de calitatea vietii lor. În primele 8 ore numai 3-10% din parturiente sunt multumite de evolutia postpartum. Acest parametru se amelioreaza catre a 30-a ora de la iesirea din sala de operatie. La 48 de ore exista înca cca 8% din femei relativ satisfacute de calitatea vietii, numai cca 30% fiind foarte multumite de starea lor dupa nasterea prin operatie cezariana. Aceste cifre sunt mult sub media lotului si, alaturi de pacientele din ginecologie, au constituit lotul de paciente cu scorurile cele mai mari la acest capitol.

Încercând sa aflam ce a condus la aceasta apreciere, pe lânga o raportare eronata a acuzelor dureroase, paroxismele de intensitate foarte mare au afectat calitatea vietii. La administrarea intravenoasa tehnica de bolus intermitent a fost aplicata cel mai frecvent, administrarea continua i.v. fiind folosita numai la 6% din paciente. Administrarea intravenoasa s-a facut de cele mai multe ori la cerere si nu dupa un orar fix prestabilit de medicul anestezist. S-au administrat în medie 3,5 doze zilnice de paracetamol i.v. (insuficiente), cca 5 de metamizol i.v., 3 administrari de tramadol/24 de ore (probabil, de cele mai multe ori insuficient), 5-6 doze de pentazocina i.v., tentatia care se profileaza este de supradozare si 1,5- 2 doze de petidina, folosita de cele mai multe ori nu sistematic, ci pentru paroxisme dureroase care nu au cedat la interventiile anterioare. Se poate trage concluzia ca se foloseste mult analgezie i.v. cu analgetice minore, în bolus lasata la latitudinea asistentei medicale de salon. Nu se prescrie o analgezie pentru durerea de fond, de platou. La aparitia paroxismelor dureroase se administreaza opiacee de potenta submorfinica, neindicate în ghidurile actuale pentru durerea severa. Aceste opiacee îsi dovedesc “renumele” de opiacee minore doar în ceea ce priveste calitatea analgeziei. Au potential de reactii adverse similar celorlalte opioide.

Pe lânga acestea, reactiile adverse de tip greata, voma, prurit au fost mult peste media lotului global, desi cca 38% din ele au primit medicatie pentru controlul acestei simptomatologii. Ca nivel de prescriere am fost peste media lotului global, dar probabil ca aceasta a fost ineficienta, dat fiind ca nu a existat un protocol de management al reactiilor adverse care sa asigure gestionarea situatiei în caz de esec al primei optiuni terapeutice.

Pentru pacientele care au primit analgezie epidurala, blocul motor a reprezentat principalul inconvenient acuzat. Ca eficienta a blocului senzitiv si potential de reactii adverse s-au dovedit o alternativa mult mai buna comparativ cu analgezia i.v., dar blocul motor prezent la cca 10% din paciente si lipsa unei strategii adecvate de control al durerii dupa scoaterea cateterului epidural au afectat calitatea vietii în postoperator si la aceasta categorie de paciente. Este posibil ca acesta sa fi contribuit la nivelul cel mai redus de mobilizare precoce postoperator, mult sub media lotului global, element îngrijorator pentru aceasta patologie care este grevata de o rata mare a complicatiilor tromboembolice.

Concluziile care decurg din acest screening sunt:

Analiza datelor de screening la Spitalul 3

Pacientii din acest lot au reprezentat 11,7% din lotul global. Au fost exclusiv bolnavi de chirurgie generala ale caror date demografice nu au avut diferente statistic semnificative fata de lotul global. Toti bolnavii au primit anestezie generala. 9,1% din bolnavi au primit analgezie preemtiva. Analgezia postoperatorie a fost de tip parenteral. Un numar redus de bolnavi au primit analgezie epidurala si spinala continua. Ca tip de analgezie postoperatorie s-a preferat tehnica administrarii subcutane, un numar extrem de redus de bolnavi primind analgezie în bolusuri i.v. repetate. S-a administrat morfina subcutan, (nr. mediu de administrari 4,5/24 de ore) - asociata la jumatate din bolnavi cu paracetamol i.v. (cca 3 administrari în 24 de ore). Pacientii care au primit analgezie epidurala au primit levobupivacaina. (un numar de 9 administrari/24 de ore ?)

Nu au existat variatii semnificative de parametri vitali monitorizati. Durata medie de monitorizare sistematica a fost de cca 10 ore, aspect care va trebui ameliorat in etapa urmatoare.

Evolutia scorurilor de durere indica durere semnificativa la iesirea din sala de operatie (cea mai mare din lotul studiat). Cifrele se mentin peste media lotului global la 4, 12, 20 de ore, cu o noua ascensiune la 30-36 de ore. Paroxismele dureroase nu au fost notate, aspect care trebuie corectat în etapa a doua a studiului.

La iesirea din sala de operatie cca 96% din bolnavi au un grad rezidual de sedare. La o ora cca 45% din bolnavi au sedare profunda. La 24 de ore un procentaj redus din bolnavi au sedare profunda. Perioade de somnolenta persista pâna la 42 de ore. Analiza comparativa a graficului scorurilor de sedare a aratat variatii semnificative fata de media lotului global la 4-12 ore postoperator, cu diferente semnificative la 30-36-42 de ore postoperator.

Analiza gradului de satisfactie al pacientilor semnaleaza un procentaj de aproape jumatate din bolnavi nemultumiti în prima ora de la iesirea din sala de operatie, procentaj aproape identic la 3 ore. La 8 si la 24 de ore mai persista aproape un sfert din bolnavi nemultumiti de calitatea vietii lor. Analizând comparativ cu tendinta lotului global constatam ca pacientii sunt nemultumiti comparativ cu media lotului global în primele 24 de ore, mai ales în reperele de timp amintite, pentru ca ulterior, în a doua zi postoperator scorurile lor sa evolueze sub cele ale mediei lotului global. Aspectul este interesant: în primele 24 de ore pacientii au acuzat sedarea excesiva si lipsa unui control adecvat al durerii la iesirea din sala de operatie, pâna la 3 ore postoperator. Dupa prima zi, pacientii au apreciat calitatea analgeziei în conditiile unei moderate sedari reziduale, care a permis mobilizare rapida si participarea în bune conditii la kinetoterapia respiratorie precoce postoperatorie.

Ce este surprinzator este incidenta extrem de redusa a reactiilor adverse de tip greata, voma si absenta în totalitate a raportarilor pentru prurit! Mult sub media lotului global în conditiile în care se foloseste preponderent medicamentul cu cel mai mare potential de acest tip de reactii adverse. Motiv pentru care directorul de proiect solicita explicatii cu privire la modul de raportare si cauzele acestui aspect neobisnuit care a reiesit din prelucrarea datelor, cu atât mai mult cu cât rata de prescriere a medicatiei simptomatice de control a acestor reactii adverse a fost mult sub media lotului global.

Concluzii:

•  Este nevoie ca în etapa a doua sa se creasca durata monitorizarii la 48 de ore si este obligatia coordonatorului local sa se asigure de respectarea acestui parametru.

•  Exista indicii ca nu se respecta acuratetea raportarii si în ceea ce priveste incidenta reala a reactiilor adverse de tip greata, voma, prurit. Se recomanda existenta unui protocol de abordare sistematica a acestor reactii adverse în etapa urmatoare a acestui proiect.

•  Este nevoie de o strategie analgetica ce va permite un mai bun control al durerii la iesirea din sala de operatie si în primele 3 ore postoperator.

•  Trebuie cautate si adresate prin program adecvat motivele gradului relativ mare de nemultumire a pacientilor pentru calitatea vietii în primele 24 de ore postoperator.

•  Modalitatea analgetica aleasa (morfina subcutan) pare ideala pentru urmatoarele 24 de ore postoperator, când scorurile de durere scad, ca si intensitatea paroxismelor dureroase. Persista un grad de sedare, care nu afecteaza calitatea vietii, ambulatia precoce si kineziterapia respiratorie postoperator precoce.

•  Este de dorit ca sa existe un plan analgetic sistematic care sa se adreseze durerii de platou si paroxismelor dureroase pentru primele 24 de ore. Pentru ziua a doua postoperator, morfina subcutan pare solutia ideala la aceasta categorie de bolnavi.

•  Se solicita coordonatorului local de proiect comentarea aspectelor semnalate si propunerea de solutii pentru etapa urmatoare a proiectului.

Analiza activitatii de screening la nivelul Spitalul 4

Au fost luati în studiu un numar de 279 de bolnavi (37% din lotul studiat); datele demografice nu au variat semnificativ fata de media lotului global. Au fost inclusi bolnavi din specialitatile: chirurgie generala (43,4%), 26,9% ortopedie, 21,1% neurochirurgie, 8,6% chirurgie toracica. 83,1% din pacienti au primit anestezie generala si 16,9% anestezie locoregionala, date care difera semnificativ fata de media lotului global si fata de spitalul S1, cu care se poate compara ca pondere si tipuri de specialitati chirurgicale abordate.

92,5% din pacienti au primit analgezie postoperatorie i.v., un numar extrem de redus de bolnavi au primit analgezie spinala (epidurala sau spinala continua). Motivele au fost în principal de natura administrativa - lipsa truselor de catetere peridurale si a unora din substantele anestezice locale pe perioada realizarii acestui screening. În realizarea analgeziei i.v. tehnicile preferate au fost administrarea în bolus (91%) - mult peste media lotului global, urmata de administrarea subcutana (15,1%), administrarea i.v. continua fiind folosita la 4,3% din bolnavi.

Analgezia intravenoasa postoperatorie s-a realizat cu:

•  tramadol - 27,2% (cca. 2,5 adm/24 ore)

•  petidina - 26,5% - dublu fata de media lotului global (în medie 3 adm/zi)

•  morfina - 18,6% (cca 2,5 adm/24 de ore)

•  pentazocina- 15,4%- dublu fata de media lotului global (în medie 1 adm/zi)

Un procentaj extrem de mic de bolnavi au primit analgezie epidurala. S-au folosit ca analgetice : levobupivacaina, bupivacaina si lidocaina, cu un numar mediu de administrari de 1-2/24 de ore.

Nu au existat variatii semnificative de parametri vitali, iar durata monitorizarii a fost cea mai mare, dar va trebui extinsa la perioada propusa, 48 de ore pentru etapa a doua a proiectului.

Scorurile de durere au evoluat surprinzator sub media lotului global pe toata perioada de studiu, pentru durerea de platou. Situatia este complet diferita pentru paroxismele dureroase; la iesirea din sala de operatie si în primele 4 ore postoperator se înregistreaza paroxisme semnificative. Intensitatea acestora scade la un nivel acceptabil (sub scor de 3-4/10 SVA) dupa 42-48 de ore postoperator.

Analiza datelor de sedare arata sedare profunda la iesirea din sala de operatie la peste 60% din bolnavi (peste media lotului global), acest aspect se remite la câteva ore postoperator, dar persista în ziua a doua înca pacienti cu sedare excesiva. Se solicita coordonatorului local comentarea acestui aspect. Ca nivel de satisfactie, 40% din bolnavi sunt nemultumiti de calitatea vietii la iesirea din sala de operatie. Cca un sfert din bolnavi sunt partial multumiti de calitatea vietii la 24 de ore postoperator. Persista la 48 de ore un procentaj de bolnavi total nemultumiti de evolutia postoperatorie.

Pacientii care au acuzat greata au fost cca 33%, peste media lotului global, dar cu procentaj de voma de 9%, sub media lotului global si prurit cca 6%. Peste jumatate din pacienti au putut fi mobilizati precoce postoperator. 27,6% din bolnavi au primit medicatie pentru reactii adverse. Cca 6% din bolnavi au primit program de kineziterapie respiratorie. Dintre pacientii cu analgezie spinala, cca 22% au acuzat bloc motor, semnificativ statistic peste media lotului global.

Concluzii:

 

Dr. Elena Copaciu

Presedinte Asociatia Româna pentru Studiul Durerii. Director de proiect PRO-PAINCONTROL

FACTORI NUTRITIONALI PENTRU TRATAREA OSTEOARTRITELOR

Context clinic

În fiecare an, în SUA sunt prescrise peste 70 de milioane de retete pentru NSAIDs si 5-10% din populatie (14% dintre vârstnici) folosesc aceasta medicatie pentru controlul durerii. Efectele adverse asociate cu folosirea NSAIDs afecteaza pâna la 50% dintre utilizatori si 8-20% dintre ei au ulceratii care necesita 100.000 spitalizari cu un cost de 1,5 miliarde de dolari.

Relatia dintre aportul nutritional si artrite a devenit subiect de interes pentru cercetare din anii '30, recent stabilindu-se corelatii cu progresia osteoartritelor (OA). Acest fapt nu este surprinzator din moment ce numeroase afectiuni au fost legate de aportul alimentar, inclusiv defecte legate de nastere si acidul folic, calciul de osteoporoza, bolile cardiovasculare de grasimile saturate, s.a.

Oxidarea excesiva din tesutul articular este un factor care contribuie la patogenia OA. Injuria si lezarea articulatiilor induc o concentrare de leucocite la acest nivel cu scopul sa repare leziunea. Acest influx celular excesiv produce el însusi lezarea mai mult decât repararea tesutului. Pe masura ce tesutul este lezat se elibereaza un exces de radicali liberi (specii reactive de oxigen) în articulatii. Acesti radicali liberi actioneaza direct pe cartilaj extinzând leziunea (producând lezare suplimentara).

Studii epidemiologice au dovedit ca un consum constant de antioxidanti încetineste progresia OA. Realizeaza aceasta prin diminuarea activitatii toxice ale radicalilor liberi prin convertirea lor la molecule inofensive, protejând astfel cartilajul împotriva leziunii oxidative care degenereaza cartilajul. Surse alimentare bogate în antioxidanti includ citricele si sucul de citrice, nucile, legumele si cerealele integrale care aduc un aport de vitamina C si E.

Alimente importante pentru OA sunt cele care contin antioxidanti, flavonoide si acizi grasi esentiali, mai ales w -3. Fiecare dintre acestia are efecte benefice la pacientii cu OA. Mai poate fi util aportul minim de alimente cu continut mare de zahar.

Studierea flavonoidelor a dus la evidentierea unei relatii între consumul lor si inflamatie. Efectul se datoreaza proprietatilor antioxidante si antiinflamatorii naturale ale acestora. Flavonoidele se gasesc în plante, fructe, cereale, nuci, si legume. Alimente specifice cu continut înalt de flavonoid sunt: mere, mure, ceai verde, brocoli, rosii si soia.

Majoritatea cercetarii s-a axat pe efectele benefice ale w 3-EFA în cazul artritei reumatoide (RA). Studiile au notat ca w 3-EFA diminua inflamatia si reduc activitatea enzimelor care distrug cartilajul în cadrul OA. Surse bune de w 3-EFA sunt uleiul de peste si legumele cu frunze verzi.

Este important sa consumi aceste nutriente care amelioreaza starea de sanatate, cel putin la pacientii cu OA. Trebuie tinut cont ca o parte din antioxidantii si flavonoidele administrate sunt folosite ca surse nutritionale. În plus, pacientii vârstnici, deseori nu digera bine si absorb adecvat aceste nutriente necesare, chiar daca dieta este optima. Din aceste motive produse ca Limbrel, care asigura cantitati concentrate din flavonoidele si antioxidantii necesari, trebuie administrate zilnic pentru tratarea OA.

Glucozamina si condroitin sulfatul

Osteoartrita (OA) genunchiului, spre deosebire de alte articulatii, produce mai frecvent simptome ca durere, rigiditate si limitare functionala. Tratamentul OA simptomatica a genunchiului se axeaza pe controlul durerii mentinând independenta functionala a pacientului si pe ameliorarea calitatii vietii pe lânga prevenirea deteriorarii structurii în speranta întârzierii momentului plasarii unei proteze.

Ghidurile terapeutice pentru OA simptomatica a genunchiului indica o abordare multidisciplinara care include masuri nefarmacologice (educarea pacientului, terapie fizica si ocupationala, exercitii aerobice si de tonifiere a muschilor, controlul greutatii si utilizarea de dispozitive de asistare) si farmacologici (analgetice orale si topice, NSAIDs sau coxibi si terapii intraarticulare cu corticoizi si preparate de hialuronan). Suplimentele dietetice si nutritionale, inclusiv glucozamina (1,5 g/zi) si condroitin sulfat (1,2 g/zi), sunt tot mai indicate de practicieni.

Glucozamina nu este mai eficienta decât placebo pentru OA genunchiului, desi unele produse de glucozamina au produs efecte pozitive într-o oarecare masura. Condroitin sulfatul produce un efect discret superior placebo. Terapii de 2 ani cu condroitin sulfat si de 3 ani cu glucozamina reduc simptomele si îmbunatatesc functia (încetinesc progresia radiologica) la pacientii cu OA genunchiului. Folosirea separata a celor doi agenti nu aduce beneficii semnificative. Folosite simultan au efect aditiv. Acesti agenti nu previn OA la indivizii sanatosi sau la pacientii cu genunchi dureros, dar cu radiografii normale.

Ambii compusi sunt agenti cu actiune lenta pentru OA simptomatica cu efect de modificare a structurii, în contrast cu NSAIDs care au actiune rapida fara efecte pe structura (nu încetinesc degradarea).

Flavocoxid ( Limbrel ) este primul aliment medical pentru tratarea osteoartritei (OA). Produsul este este un inhibitor neselectiv COX-1 si COX-2, sigur în utilizare în ceea ce priveste sângerarile gastrointestinale si alte efecte adverse caracteristice antiinflamatoarelor nesteroidiene (NSAIDs) si inhibitorilor specifici COX-2 (coxibi). Alimentele medicale sunt nutrimente formulate sa fie consumate sau administrate enteral sub supravegherea unui medic, cu scopul sa trateze dietetic specific o anumita boala sau conditie patologica la care s-a stabilit un necesar nutritiv special.

De exemplu fenilcetonuria este tratata cu alimente fara fenialanina. Alte exemple includ alimentatia parenterala în spital, produsele de aminoacizi pentru arsi, hepatici sau renali, produsele cu vitaminele B12/B6 si acid folic pentru pacientii cu hiperhomocisteinemie, vitaminele prenatale, dar nu produsele pentru slabit sau dietele dedicate scaderii riscului unor boli (hiposodate de exemplu). Nutrientii continuti de alimentele medicale nu pot fi obtinute prin simpla modificare a dietei.

Flavocoxid este indicat pentru tratarea OA nu a durerii, dar diminuarea inflamatiei are ca urmare si un grad de analgezie.

Ingredientele din Flavocoxid sunt recunoscute ca sigure si 500 mg/zi produc analgezie mai buna ca cea indusa de celecoxib, practic fara efecte adverse (0,11%, nici unul serios).

Nutrientii aflati în alimentele medicale nu pot fi obtinuti prin modificarea dietei. Produsele folosite pentru diminuarea greutatii nu sunt considerate alimente medicale.

Astfel, flavocoxidul este un tip nou de antiinflamator. El inhiba în mod egal izoenzimele COX-1/COX-2 reducând efectele adverse, ca si LOX-5 (5-lipooxigenaza) toate enzime cu un rol în patogenia OA.

Inhiba enzimele COX cu efecte adverse reduse si 5-LOX ca sa previna "suntarea" metabolizarii acidului arahidonic. Pe lânga inhibarea duala a COX si LOX, are un efect antioxidant. Astfel, datorita mecanismului unic de actiune, sunt evitate problemele gastrointestinale (sângerare, ulcer) si renale, probleme comune pentru NSAIDs si coxibi.

Flavocoxid este o buna alternativa pentru NSAIDs si coxibi la pacientii cu OA care raspund bine la terapie, fara efecte adverse. În acest moment, nu poate fi înlocuit cu nici un alt produs.

Flavocoxid ( Limbrel , cps 250 si 500 mg) este o formulare specifica pentru a nutri specific pacientul cu OA. În clinica s-a dovedit ca Limbrel este eficient în tratarea OA cu efecte adverse comparabile cu placebo.

Limbrel contine flavocoxid, ingredient din surse fitochimice. Flavocoxid contine în principal flavonoide (baicalin, catechin) care pot fi gasite ca atare sau ca ingrediente similare în soia, alune, conopida, mere, caise, cacao si ceai verde. Cele doua flavonoide sunt intens cercetate si s-au dovedit sigure si eficiente. Limbrel furnizeaza nivelurile necesare pacientilor cu OA, niveluri care nu pot fi obtinute prin modificarea dietei.

Testele de laborator au dovedit siguranta (chiar la doze extrem de mari) si slabul potential de interactiuni cu medicamente. Studii umane au dovedit siguranta si efectele adverse comparabile cu placebo.

Limbrel este primul produs prescris pentru tratarea nutritionala sigura a osteoartritelor (OA). Ingredientele Limbrel sunt alimente naturale de baza sau ingrediente dietetice dovedite ca eficiente în tratarea OA.

În cadrul OA exista o distrugere a celulelor articulatiilor. Vârsta, trauma, si uzura/distrugerea generala produc eliberarea unor componente ale membranei celulare (fosfolipide) în tesutul articular. Aceste fosfolipide sunt convertite la acid arahidonic (AA) de catre fosfolipaza A2 (PLA2). AA este un acid gras esential, produs natural al organismului care joaca un rol important în reglarea majoritatii functiilor. Când articulatiile sunt lezate, excesul de AA este convertit de ciclooxigenaza (COX) si lipooxigenaza (LOX) la iritanti chimici proinflamatori: prostaglandine (PGs) si leucotriene (LTs).

Calea LOX, calea paralela cu cea COX în convertirea AA, este importanta în cazul OA cu rol în lezarea articulatiilor. Limbrel este sigur nutritional la pacientii cu OA ajutând la echilibrarea excesului convertire a AA la PGs si LTs. El ajuta la normalizarea proceselor metabolice inflamatorii la pacientii cu OA. Ingredientele din Limbrel inhiba atât COX cât si LOX. Rezultatul fiind reducerea metabolizarii excesive a AA pe cele doua cai: inhibitor dual.

Acizii grasi polinesaturati w 3 (PUFA w 3) s-au dovedit factori protectori fata de bolile cardiovasculare, boala Parkinson si Alzheimer, în timp ce acizii grasi w 6 au un efect opus. Aportul de acizi grasi w 3 cu lant lung si uleiul de peste bogat în acizi grasi w 3 reduce riscul bolilor cardiovasculare. Efectul este inconstant daca administrarea nu este continua. Ameliorarea perfuziei poate fi un factor curativ în cazul OA.

O terapie alternativa la NSAIDs eficiente dar periculoase, practic fara efecte adverse, o constituie PUFA w 3. Acizii grasi w 3, în cantitate mare în uleiul de peste, au ca ingrediente acidul eicosapentaenoic (EPA) si acidul decosahexaenoic (DHA) care inhiba competitiv interleukinele proinflamatorii si pot fi utilizati pentru efectul antiinflamator asupra articulatiilor. Daca din acid arahidonic sub actiunea COX si LOX se obtin mediatori proinflamatori, din EPA se obtin în aceleasi conditii mediatori antiinflamatori. Tinând cont ca acidul arahidonic se gaseste în cantitati mari în organism, aportul de EPA trebuie sa fie masiv si permanent.

1200 mg/zi PUFA w 3 (EPA si DHA) au demonstrat un efect analgetic echivalent cu ibuprofen în tratamentul durerii artritice. Ei sunt o alternativa mult mai sigura pentru tratarea cervicalgiei si lombalgiei nonchirurgicale.

Eficacitatea clinica a PUFA w 3 ramâne de dovedit pentru durerea discogena în timp ce eficacitatea în OA si artrita reumatoida a fost demonstrata. Consumul de ulei de peste la copii si gravide este limitat din cauza contaminarii toxice a pestilor.

Concluzii

Utilizarea uleiului de peste suplimentat cu acizi grasi w 3, 2,4 g/zi pentru 4 saptamâni, la pacientii cu cervicalgie si lombalgie discogena sau artritica se asociaza cu ameliorarea durerii la 60-80% dintre pacienti si cu reducerea folosirii de NSAIDs, practic fara efecte adverse, cu exceptia scaunului moale.

La pacientii cu OA genunchiului în cure de 6 luni, 1,5 g glucozamina sulfat/zi are o eficienta de 39,6%, paracetamolul 3 g/zi este eficient la 33,3%, iar placebo la 21,2%.

O dieta echilibrata (dieta "mediteraneeana" este un bun exemplu) este întotdeauna o idee buna, daca ai OA sau nu, si este bine sa:

• manânci alimente variate; incluzi în dieta legume, fructe si cereale
• controlezi aportul de grasimi si colesterol
• manânci doar cantitati moderate de zahar
• mentii o greutate în limite normale
• folosesti sare cu moderatie si sa limitezi aportul de sodiu
• bei alcool cu moderatie
• iei dozele recomandate de vitamine si minerale, inclusiv calciu

top

Copyright © 2006 Asociatia Romana Pentru Studiul Durerii. Toate drepturile rezervate.